INTERVIU RALUCA SITA

Raluca Sita este o prezență remarcabilă în peisajul designului interior românesc – fondatoare a studioului SIT’N’DESIGN și lector universitar la Facultatea de Design și Arte din Timișoara. Cu o viziune clară, un simț estetic rafinat și o pasiune autentică pentru formarea noilor generații de creativi, Raluca reușește să îmbine cu eleganță practica profesională cu activitatea academică. În acest interviu, ne vorbește despre începuturi, provocări, surse de inspirație și rolul designului în modelarea spațiilor, dar și a mentalităților.

Interviu realizat de Mihaela Manolache

Ce te-a inspirat să înființezi studioul SIT’N’DESIGN și care a fost viziunea inițială din spatele acestui proiect?

SIT’N’DESIGN a fost o idee multidisciplinară. O voi explica treptat.

Designerul artist. Eram în perioada facultății și aveam nevoie să mă susțin financiar, dar nu voiam să renunț la studii. Un job full-time nu era o opțiune viabilă, așa că am decis să pornesc pe cont propriu.

La început, exista doar „persona” designerului-artist — cel care pornește un business din necesitate, dar și dintr-o pasiune sinceră pentru a crea frumosul, pentru a rezolva probleme funcționale și pentru a transforma o simplă schiță într-un spațiu real, în care oamenii trăiesc și interacționează. Interesul meu era îndreptat spre design de produs, design grafic, design ambiental și ilustrație.

M-am lansat cu o simplă pagină de Facebook, unde postam tot ce făceam. Așa au apărut și primii clienți, pe lângă familia și prietenii care îmi solicitau mici direcții creative.

Numele. Am vrut ca totul să fie despre creația mea, nu despre mine. Am căutat elementul comun între toate aceste direcții. O schiță aparent haotică, care se transformă într-un concept de design bine conturat — creat stând la birou, dar cu energie rock’n’roll. Așa a apărut ideea de Sit’n’Design. Mai târziu, am făcut legătura cu numele meu, SITa, și am simțit că totul se leagă firesc.

Evoluția. Din fericire, cu timpul, cererea a crescut. Au început să apară proiecte tot mai provocatoare — exact ce îmi doream, mai ales în zona designului de interior.

Studio. In ani, a devenit clar că aveam nevoie de ajutor pentru a livra proiectele la timp și la un standard profesional ridicat. Persona „artistului” avea nevoie să evolueze. Aveam nevoie de o nouă identitate — un studio — care să adune mai multe minți creative, unite de valori comune și dorința de a împărtăși cunoștințe. SIT’N’DESIGN a devenit un studio în care am norocul să lucrez alături de foști colegi de facultate, colegi de breaslă și chiar studenți de-ai mei.

Cum îmbini rolul de antreprenor în design interior cu cel de cadru didactic universitar?

Sincer, uneori pare că jonglez cu două vieți paralele — una în studio, unde lucrez direct cu clienți, echipe și materiale, și cealaltă în sala de curs, unde lucrez in formula academica de nivel înalt, cu concepte și studenți. Dar, cumva, cele două se completează foarte bine.

Tot ce trăiesc în proiectele reale — de la briefinguri complicate și bugete limitate, până la momentele de „aha!” când un concept prinde viață — devine material valoros pe care îl duc în clasă. Încerc să le ofer studenților o imagine cât mai clară despre cum arată meseria în practică, nu doar în teorie.

Pe de altă parte, interacțiunea cu studenții mă ține fresh. Sunt curioși, creativi, pun întrebări la care nici nu m-aș fi gândit uneori. Mă obligă să-mi pun la îndoială propriile automatisme și să fiu mereu conectată la ce e nou.

Poate că e solicitant, dar tocmai această dinamică mă ține conectată cu ceea ce contează cu adevărat: relevanța și impactul muncii mele — atât în proiecte, cât și în formarea noii generații de designeri.

Care sunt cele mai importante valori sau principii care îți ghidează activitatea în design?

Dacă ne raportăm la principiile generale din design, mă întorc mereu la cele 10 formulate de faimosul designer Dieter Rams. Le-am descoperit în timpul studiilor și, pentru mine, au rămas cele mai clare și aplicabile repere în practică.

Totuși, dacă ar fi să subliniez câteva valori care stau la baza fiecărui concept pe care îl dezvolt, aș începe cu funcționalitatea — e fundamentală. Spațiul trebuie să funcționeze optim pentru a fi folosit la adevărata lui capacitate.

Apoi vine empatia — ca să pot înțelege profilul clientului, de ce anumite cerințe sunt atât de specifice și ce înseamnă pentru el un spațiu „reușit”.

Coerența conceptuală e la rândul ei esențială: paleta cromatică nu trebuie să obosească sau să agreseze vizual, formele și texturile trebuie să se repete într-un mod inteligent in toate spatiile, nu mecanic, iar detaliile trebuie alese cu intenție.

În final, responsabilitatea profesională leagă totul: o comunicare clară cu toate părțile implicate — client, echipe tehnice, furnizori — asumarea deciziilor, respectarea termenelor și livrarea unui rezultat pe măsura așteptărilor.

Cum vezi evoluția designului interior în România în ultimii ani și ce direcție crezi că va urma?

Presupun că urmează o perioadă divizată. Observ, la studenții mei, anumite direcții foarte diferite față de generația mea sau cele anterioare.

Cred că designul, în general, va continua să existe în forma sa tradițională, în care alegerile se bazează pe studii vechi, pe o analiză meticuloasă — deși mai lentă — și pe stiluri consacrate, care vor fi reinterpretate și îmbunătățite constant. Se va regăsi sub cele două mari categorii: clasic și modern.

Clasicul va rămâne prezent, dar sub forme noi din punct de vedere al decorațiilor, influențate de materialele inovatoare disponibile. Modernul va continua să fie cerut, în special pentru că este, din multe puncte de vedere, mai accesibil și mai ușor de adaptat la sistemele smart, din ce în ce mai frecvente în spațiile rezidențiale. Acest modern cred ca este si directia generala in Romania datorita cererii mari.

În paralel, se conturează și o formă nouă de design, pe care încă nu o pot percepe complet, dar cu siguranță se va concretiza în cativa ani și va deveni vizibilă. Este acel tip de design „instant”, intuitiv, decis în funcție de informația imediată.

Am observat cum studenții iau decizii bazându-se pe primele imagini de inspirație care le apar. Nu mai caută sursa originală sau istoria unui stil, ci ultima interpretare a acestuia. Răbdarea în cercetare pare să nu mai fie o valoare activă. De altfel, inteligența artificiala ca instrument nou, poate face acest lucru pentru ei foate rapid. De acolo, continuă cu intuiția — influențată de sursele lor actuale: muzică contemporană, modă actuală, vocabular verbal și vizual nou. Toate acestea duc la un tip de design care, pentru mine, are accente aproape suprarealiste, abstractizate. Cel puțin, așa îl percep în momentul de față.

Sunt foarte curioasă de evoluția acestei direcții și sunt convinsă că își va găsi locul, schimbând inclusiv estetica obiectelor și a spațiilor în care trăim. Deocamdată, în Romania, acesta din urmă este doar un trend. Rămâne de văzut dacă devine un stil recognoscibil sau nu in timp.

Ce impact crezi că are educația formală asupra creativității și pregătirii unui designer?

Este esențială. Nu mă refer aici la informația în sine, transmisă printr-un plan de învățământ bine structurat, cu discipline esențiale în domeniul designului — unde înveți desen tehnic, gândire de concept, modelare 3D și multe altele, în funcție de facultate și programul de studiu. Este evident că e nevoie de acest lucru.

Ce vreau să subliniez este cum educația formală merge în paralel cu maturizarea — atât profesională, cât și personală (din punct de vedere psihologic, cu o dezvoltare emoțională, cognitivă și socială).

Educația formală te ajută, în primul rând, să-ți dezvolți simțul responsabilității: ai termene de predare, trebuie să-ți monitorizezi progresul în raport cu alți colegi de aceeași vârstă (iar acest cadru competitiv, cred eu, e un atu), să-ți organizezi munca și efortul astfel încât să răspunzi cerințelor tuturor disciplinelor. Primești feedback constructiv din partea unui profesionist/profesor și înveți să-ți susții ideile, să lupți pentru ele. Educația formală te învață să sintetizezi și să extragi esențialul din informațiile primite.

Dar poate cel mai important aspect, este educația pe latura creativă, faptul că te ajută să devii propriul tău critic — să cauți constant cea mai bună variantă de concept, prin iterații, să te exprimi prin diferite medii, să testezi, să greșești și să corectezi. Pentru că ai la dispoziție un context sigur în care să experimentezi.

Toate aceste aptitudini sunt absolut necesare în proiectele reale. Doar că, într-un cadru academic, eșecurile sau greșelile se traduc, cel mult, în note — nu în pierderi profesionale reale. Și asta e un avantaj imens în procesul de formare.

Ai un proiect de suflet din portofoliul SIT’N’DESIGN despre care ai vrea să ne povestești mai multe?

Până de curând, răspunsul meu la întrebarea asta era: „Ultimul proiect realizat e mereu cel mai de suflet”, pentru că, în acel moment, toate emoțiile sunt implicate activ. Mă poți opri oricând pe stradă și cu siguranță voi fi acea persoană care îți povestește în detaliu despre situațiile, problemele sau satisfacțiile din proiectul în curs. Și nu mă mai opresc!

Dar, acum pot spune ca am un proiect cu care abia astept sa ma laud, la propriu. A fost o provocare pe toate planurile: creativ, functional, logistic și financiar. Iar satisfacția cea mai mare este că am reușit să lucrez cu piese de la unele brand-uri îndrăgite – piese extraordinare din punct de vedere al designului, pe care le urmăream de ani de zile.

Proiectul este în Arad, un apartament situat într-o zonă centrală, istorică, într-o clădire cu tavane de 4 metri înălțime. Pur și simplu este o experiență în sine doar să-l parcurgi — de la intrare până în camera din capăt, care are o vedere superbă spre bulevardul principal. În curând va fi fotografiat și cred că prezentarea vizuală va face totul mult mai ușor de înțeles. Abia aștept sa il împărtășesc cu voi!

Cum decurge procesul creativ în cadrul studioului tău – de la idee până la implementare?

Aș vrea să pot spune că avem un sistem clar, dar nu este chiar așa. Fiecare proiect vine cu ceva specific care ne schimbă, măcar puțin, procesul de lucru.

Totuși, începutul este aproape mereu același: primele întâlniri cu beneficiarii pentru stabilirea briefului, măsurarea spațiului, analiza funcțională. Apoi începe partea „distractivă”, dar și consumatoare de energie: căutăm inspirație (obiecte, texturi, finisaje), conturăm direcția stilistică, ridicăm planul în format 3D și începem să adăugăm idei. Reluăm conceptele de mai multe ori, le „disecăm” și chiar jucăm rolul beneficiarului: de ce i-ar plăcea sau nu acel detaliu?

În paralel, ne informăm despre produsele noi apărute pe piață, mergem în showroom-uri, discutăm cu furnizorii de soluții — totul pentru a ne asigura că proiectul este fezabil. Uneori această etapă durează mai mult, pentru că mereu căutăm acel „ceva” care face proiectul memorabil — fie că e vorba de o poveste, de o soluție estetică sau tehnică, ori de piesele alese.

După stabilirea conceptului, prin randări, așteptăm aprobarea clientului. Uneori e perfect din prima (și e o senzație grozavă!), alteori intervin mici modificări — fie acum, fie mai târziu, în timpul implementării.

De aici urmează livrabilele: toate detaliile tehnice necesare implementării, lista de achiziții și sursele pentru acestea. Le predam beneficiarilor si echipelor de lucru, iar odată ce începe șantierul, avem vizite periodice — atât pe teren, cât și la furnizori, pentru verificarea lucrării, colectarea mostrelor sau pentru a rezolva diverse situații ce necesită supraveghere atentă.

Studioul nostru se concentrează pe proiecte pe care le ducem până la capăt — până în punctul în care putem pune ultimele decorațiuni. De aceea, unele proiecte pot dura chiar și ani, în funcție de complexitate și buget.

Ce rol joacă workshopurile pe care le organizezi în dezvoltarea profesională și personală a studenților, și cum alegi temele care răspund cel mai bine nevoilor lor reale?

Am observat, și din postura de cadru didactic, că există o anumită limitare în a-i familiariza pe studenți cu ritmul extrem de rapid al pieței reale. În cadrul educației formale, le putem oferi, într-un format academic bine structurat, bazele meseriei. Fiecare lecție trebuie pregătită din timp, cu obiective, competențe și rezultate clar stabilite pentru fiecare disciplină. Toate acestea trebuie predate într-un timp limitat, de doar câteva ore pe zi.

În acest cadru, nu reușim întotdeauna să le oferim și informațiile care se actualizează constant — uneori chiar de la o zi la alta. În schimb, putem compensa prin formate nonformale, cum sunt workshopurile, care completează ceea ce oferă învățământul tradițional.

Fiind conectată direct cu piața prin activitatea profesională și studioul meu, am realizat cât de important este să vezi concret cum se fabrică un produs, ce materiale sunt disponibile, care sunt limitările tehnologice și ce costuri implică. Toate acestea te ajută să înțelegi dacă ceea ce propui este realizabil și în ce condiții.

Așa a luat naștere proiectul „Link Design”, pe care l-am inițiat împreună cu colegii mei de la Facultatea de Arte și Design, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Scopul este de a aduce în fața studenților profesioniști din domenii conexe, producători și furnizori de materiale, care le pot oferi perspective reale din culisele industriei — esențiale pentru orice designer aflat la început de drum.

Dar acesta nu este singurul proiect. În cadrul unui alt eveniment dedicat studenților, am avut onoarea să te am ca invitată pe tine Mihaela, alături de alți designeri valoroși: Mihaela Tampiza, Natalia Berezovskaya și Bogdan Bej. Va sunt recunoscătoare pentru că ati oferit o zi din timpul vostru pentru a inspira și educa generația viitoare. A fost o experiență inspirațională chiar și pentru mine — și pentru asta, vă mulțumesc încă o dată pentru implicare.

Ce sfat le-ai oferi tinerilor designeri care își doresc să-și creeze propriul studio sau brand?

Să vadă această meserie ca pe un drum de lungă durată. Să descopere potențialul unei vieți palpitante, frumoase și mult mai interesante, dacă este motivată de pasiune — nu doar de partea financiară.

Ah, și să nu se aștepte la rezultate imediate.

Așadar, sfatul meu este acesta:

Caută birouri de design care te inspiră, pe care le admiri cu adevărat, și oferă-te să faci practică acolo — minimum șase luni, dar aș recomanda chiar un an sau mai mult, dacă îți permiți. În timpul acela, fii „burete”: absoarbe tot ce poți — informație, tehnică, atitudine, valori. Fii implicat, fii proactiv si nu fugi de provocari. Cu cât provocările sunt mai mari, cu atât vei acumula mai multe experiențe valoroase.

Dezvoltă-ți cât mai mult hard skills (utilizarea softurilor CAD, modelare și randare 3D, redactare tehnică), dar și soft skills (comunicare, empatie, gândire critică, creativitate, time management, rezolvarea conflictelor, lucru în echipă).

În tot acest timp, lucrează și la visele tale — în fundal. Caută-ți identitatea. De aici ai doua directii.

Identitate colectiva. Poate o vei descoperi chiar în cadrul biroului în care practici și îți vei dori să-l reprezinți cu mândrie. E un lucru foarte frumos să lucrezi în echipă și să împarți succesul dar si responsabilitatile cu cineva care înțelege munca din spate, crede-mă pe cuvânt. Am lucrat și singură, și în echipă. Acum prefer echipa.

Dar dacă nu se întâmplă așa, caută să-ți construiești propria identitate.

Soloprenor. Fă-ți un logo. Simulează-ți o carte de vizită. Creează un layout pentru prezentările de randări, altul pentru cele tehnice. Organizează-ți o bibliotecă proprie cu produse modelate 3D și texturi. Lucrează la portofoliul personal cu proiecte fictive — da, se poate lucra și noaptea, pentru visul tău.

Cercetează branduri. Analizează-le. Alege-le pe cele care te reprezintă și cu care ți-ar plăcea să colaborezi.

Când va veni momentul să te lansezi singur pe piață, o parte importantă din muncă va fi deja făcută. Va trebui doar să-ți găsești un contabil și să-ți redactezi un contract.

Munca se vede. Trebuie doar să o arăți constant — și lumea o va observa.

Cum reușești să menții un echilibru între inovație și funcționalitate în proiectele tale?

Greu, dar se poate. Le propun constant beneficiarilor soluții noi — idei pe care nu le-au mai văzut pe Pinterest sau TikTok — chiar dacă, uneori, o fac cu teama că poate nu voi ști exact cum să le duc până la capăt.

Designul presupune risc și implică soluții pe care trebuie să le cauți, uneori chiar cu sprijinul altor profesioniști. Nu toți meșterii sau executanții vor să se implice — fie pentru că nu își asumă riscul, fie, dimpotrivă, sunt de acord, dar vin cu costuri care depășesc bugetul clientului.

Totuși, perseverența și încrederea beneficiarului mă ajută, iar la final, avem și proiecte inovatoare de succes cu care ne mândrim cu toții.

Ce planuri de viitor ai, atât pentru SIT’N’DESIGN, cât și în zona academică?

Pentru SIT’N’DESIGN, îmi doresc ca în timp să fie recunoscut ca un studio cu proiecte originale și rezultate de succes. Vreau ca atunci când colaborezi cu noi să știi că vei beneficia de un proiect personalizat, construit cu grijă și susținut de un proces profesionist de implementare. Anul acesta am finalizat mai multe proiecte pe care urmează să le documentăm și să le expunem public — ca dovadă că designul bine gândit, funcțional și estetic există și poate fi o normă, nu o excepție.

În zona academică, simt tot mai puternic nevoia de a reduce distanța dintre viața universitară și piața reală de design. Mi-aș dori o colaborare mai strânsă între profesioniști și studenți — o comunicare mai sinceră, mai deschisă și mai constantă. Cred că ambele părți au de câștigat enorm din acest schimb: studenții primesc informație aplicată și realistă, iar profesioniștii pot forma viitori colegi, nu competitori. Aș vrea să cultiv acest spirit și să las o amprentă reală prin oamenii pe care îi ajut să crească — pentru că, în final, cel mai frumos mod de a construi un viitor în design este prin formarea noii generații.