Inventiv si ireverentios, Frank Gehry este, fara niciun dubiu, unul dintre cei mai importanti arhitecti contemporani, printre putinii posesori ai titulaturii – pe care o respinge cu vehementa – de “starhitect”. La fel de cunoscut pentru apetenta sa pentru materiale neobisnuite cum este pentru filosofia sa despre arhitectura, Gehry da nastere unor forme neasteptate si contorsionate care sparg conventiile designului si fac ca stilul sau sa fie extrem de recognoscibil, radical, jucaus, organic si senzual. Iata in continuare cateva dintre capodoperele sale:
Muzeul Guggenheim din Bilbao, Spania
Amplasat pe malul raului Nervión din Bilbao, muzeul reprezinta fuziunea unor forme complexe, asemeni unor vartejuri, ale caror curbe aparent arbitrare au fost proiectate sa capteze lumina. Mica incizie prin care clemele de fixare sunt amplasate in mijlocului fiecarei placute din titan confera suprafetei un aspect prin care aceasta parca freamata in functie de schimbarile de lumina. Forma metalica a exteriorului pare aproape florala de deasupra, dar, de la nivelul solului, constructia seamana mai degraba cu un vapor, ceea ce evoca fosta viata industriala a portului.
Cu peste 10 milioane de vizitatori de la darea sa in folosinta, cladirea Guggenheim din Bilbao nu a schimbat numai felul in care arhitectii si oamenii obisnuiti vad ideea de muzeu, ci a contribuit si la renasterea economiei orasului. Mai mult chiar, a dat nastere unui fenomen prin care transformarea suferita de un spatiu gratie unei opere arhitecturale semnificative se numeste “efectul Bilbao”.
Sala de concerte Walt Disney, SUA
Similar verisoarei sale din Bilbao, exteriorul salii de concerte Walt Disney din Los Angeles este o compozitie de forme ondulatorii si angulare care simbolizeaza ritmul muzical. La fel ca in cazul muzeului Guggenheim, si aici Gehry foloseste lumina, prin intermediul suprafetei refectorizante din otel inoxidabil, ca pe un mediu architectural. Fiecare panou si curba in parte se articuleaza in lumina zilei si sunt colorate, la lasarea intunericului, de luminile orasului. De altfel, initial cladirea trebuia invelita in piatra, dar ulterior, a fost ales un material mai maleabil. Panourile subtiri din metal au permis curbe mai accentuate si puteau fi disociate, din punct de vedere structural, de nivelul solului. Astfel, forma metalica pare sa pluteasca deasupra unei benzi asimetrice aflate la baza cladirii. Deschiderile vitrate din fatada permit accesul luminii in hol si pre-sala de concerte.
Muzeul biodiversitatii, Panama
Dupa aproape 10 ani de la inceperea lucrarilor, Biomuseo, primul proiect al lui Gehry din America Latina, a fost dat in sfarsit in folosinta pentru a-si suprinde vizitatorii cu panourile inclinate neregulate ale acoperisului sau, ale caror culori si diversitate sunt menite a reflecta peisajul inconjurator – Panama este una dintre regiunile cu cea mai mare biodiversitate de pe Terra – si a-i asigura muzeului vizibilitate de la mari distante.
Gehry a centrat Biomuseo in jurul unui atrium in aer liber acoperit de o serie de bolti metalice multicolorate, fiecare dintre ele pliate si alternate pentru a evoca arhitectura vernaculara panameza cu acoperisurile si fatadele ei colorate. Structura asemanatoare unui origami ajuta de asemenea la protejarea interiorului de ploile torentiale specifice sezonului umed. Pornind de la atriumul central se intind un magazine, o cafenea si un spatiu temporar expozitional.
Muzeul EMP, SUA
Un tribut adus muzicianului Jimi Hendrix si procesului de evolutie creativa a muzicii americane, Experience Music Project l-a inspirat pe Gehry sa dea nastere unei constructii spectaculoase care sa evoce experienta rock and roll. A rezultat o fuziune de texturi si de culori sub forma a trei mii de panouri alcatuite din 21 de mii de placute din otel inoxidabil taiate si vopsite individual. Finisajul fiecarei dintre aceste placute raspunde la conditiile diferite de iluminat si pare sa se modifice odata cu unghiul din care este privita, amintindu-le vizitatorilor ca muzica si cultura sunt intr-o continua evolutie. Fiecare culoare folosita are simbolistica sa. Astfel, albastrul aminteste de chitara Fender pe care Jimi Hendrix obisnuia s-o distruga pe scena, auriul de Les Paul, iar violetul de melodia “Purple Haze” a lui Hendrix. Gehry a adaugat si rosu, ca un tribut adus vechilor camionete pe care obisnuiau sa le conduca starurile rock desuete.
